Cine a inventat stetoscopul?

Stetoscopul

Stetoscopul este un instrument medical acustic folosit pentru a asculta sunetele interne ale corpului uman sau animal. Se foloseste adesea pentru a asculta actiunile inimii sau a respiratiei cuiva. Este format dintr-un mic rezonator in forma de disc si doua tuburi conectate la cate o casca fiecare. In combinatie cu un aparat de tensiune, este folosit pentru a masura tensiunea arteriala.

Mai putin comune, stetoscoapele mecanice sunt folosite pentru a asculta sunetele facute de masinarii. Sunt folosite si pentru a verifica de scurgeri camerele de vid stiintifice si pentru diferite sarcini de monitorizare la scara mica.

Istoria stetoscopului

Stetoscopul a fost inventat in Franta, in anul 1816, de catre Rene Laennec, la “Spitalul Necker pentru copii bolnavi” din Paris. Aparatul consta dintr-un tub de lemn si era monoaural. Laennec a inventat stetoscopul pentru ca era inconfortabil sa isi aseze urechea pe pieptul unei femei pentru a auzi sunetele produse de inima. Dispozitivul sau era asemanator cu trompeta de ureche, un dispozitiv foarte comun pe atunci fiind o forma mai veche a aparatului auditiv.

Primul stetoscop flexibil ar fi putut fi un instrument stereofonic cu articulatii care nu a fost descris foarte clar in anul 1829. In 1840, Golding Bird a descris un stetoscop cu tub flexibil pe care il folosea. Bird a fost primul care a publicat descrierea unui asemenea instrument, dar a mentionat in lucrarea sa despre existenta unui design anterior pe care l-a descris ca fiind trompeta serpuita pentru urechi. Stetoscopul lui Bird avea o singura casca.

In anul 1851, medicul irlandez Arthur Leared a inventat un stetoscop stereofonic, iar in anul 1852, George Cammann a perfectionat design-ul instrumentului pentru comercializare, acesta devenind de atunci un standard pentru astfel de instrumente. Cammann a scris si un tratat despre diagnoza prin ascultare, ceea ce a fost posibila prin intermediul stetoscopului stereofonic perfectionat.

Istoricul medical Jacalyn Duffin a comentat ca inventia stetoscopului a marcat un pas important in redefinirea bolilor, de la un simplu cumul de simptome la sensul actual al bolii, fiind vazuta ca o problema cu un sistem anatomic, chiar daca nu exista simptome remarcabile. Aceasta reconceptualizare a avut loc, in mare parte, datorita stetoscoapelor, acestea fiind instrumente neletale pentru explorarea anatomiei interne.

In anii 1940, Rappaport si Sprague au proiectat un nou stetoscop ce a devenit standardul dupa care celelalte stetoscoape sunt stabilite. Acesta consta din doua parti, una pentru folosita pentru sistemul respirator si una pentru cel cardiovascular.

Cateva imbunatatiri minore au mai fost realizate pentru stetoscoape pana la inceputul anilor 1960, cand David Littmann, profesor la Scoala Medicala Harvard, a creat un stetoscop mai usor decat precedentele si cu o acustica imbunatatita.

In 1999, Richard Deslauriers a patentat primul stetoscop cu reducere de zgomot exterior. Avea doi lumeni paraleli ce contineau doua bobine de otel care disipau zgomotul ce se inflitra ca si energie de caldura neauzita.

In zilele noastre, stetoscopul este unul din instrumentele de baza a unui cadru medical si unul din inventiile care au aduc unele din cele mai mari beneficii vietii.

Acum ati aflat cine a inventat stetoscopul si de ce este una din cele mai importante inventii ale omenirii. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.