Cine a inventat polistirenul?

Folosit mai mult in costructii pentru izolatii termice, dar si in alte scopuri, polistirenul a ajuns sa fie unul din cele mai raspandite tipuri de masa plastica, cu un consum mondial de miliarde de kilograme pe an. Stiti cine a inventat polistirenul? Va putem spune ca povestea inventarii polistirenului este chiar interesanta.

Polistirenul este un polimer aromatic sintetic realizat din stiren monomer, un lichid petrochimic. Poate avea structura rigida sau sub forma de spuma. Scopul general al polistirenului este de a fi curat, dur si friabil. Polistirenul este o bariera destul de slaba impotriva oxigenului si a vaporilor de apa si are o temperatura de topire relativ scazuta.

Inventatorul polistirenului este Eduard Simon. Acesta a descoperit polistirenul in anul 1839 intr-o farmacie din Berlin, unde a distilat din storax, rasina de copac Liquidambar Orientalis (Lemn-dulce Turcesc), o substanta uleioasa, un monomer pe care l-a numit stirol. Cateva zile mai tarziu, Simon a constatat ca stirolul s-a ingrosat, probabil de la oxidare, intr-un jeleu pe care la denumit oxid de stirol.

In 1845, chimistii John Buddle Blyth si August Wilhelm von Hofmann au demonstrat ca aceeasi transformare a stirolului a avut loc si in absenta oxigenului. Ei au numit acea substanta metastirol, o analiza ulterioara demonstrand ca substanta este chimic identica cu oxidul de stirol.

Marcelin Berthelot a identificat, in anul 1866, formarea de metastirol / oxid de stirol ca un proces de polimerizare. Aproximativ 80 de ani mai tarziu, conform tezei scrise de Hermann Staudinger, s-a demonstrat ca incalzirea de stirol incepe o reactie in lant ce produce macromolecule. Acest lucru a dus, in cele din urma, la substanta cu numele actual de polistiren.

In anul 1931, compania “IG Farben” a inceput productia de polistiren in Luwigshafen, in speranta ca ar fi un inlocuitor potrivit al zincului turnat in multe aplicatii. Succesul a fost atins atunci cand au dezvoltat un vas reactor ce extruda polistiren printr-un tub incalzit si printr-o freza, producand astfel polistiren sub forma de tablete.

Inainte de 1949, inginerul chimist Fritz Stastny a dezvoltat margelele de polistiren pre-extinse prin incorporarea de hidrocarburi alifatice, precum pentanul. Aceste margele sunt materia prima pentru turnarea pieselor sau extrudarea foilor.

Structura cristalina a polistirenului izotactic a fost raportat de catre Giulio Natta. In 1954, compania “Koppers Inc.” din Pittsburg a dezvoltat polistirenul expandat (EPS) spuma. In 1960, cel mai mare producator de pahare din spuma, “Dart Container”, au livrat prima lor comanda.

Printre caracteristicile polistirenului putem enumera cateva importante: este solid la temperatura camerei, este prelucrabil prin incalzire (termoplastic), are o temperatura de topire la aprox. 100 grade Celsius si redevine solid prin racire si este utilizat ca material industrial (de constructie) sub forma masiva sau spongioasa.

Polistirenul nu este folosit doar in constructii, ci are diferite utilitati precum productia de tacamuri de unica folosinta, carcase pentru CD-uri, rame pentru placile de inmatriculare sau alte produse unde se doreste un plastic rigid si economic.

Acum stiti cine a inventat polistirenul si cat de importanta a fost descoperirea acestuia. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.