Cine a inventat luptele greco-romane?

Luptele greco-romane

V-ati intrebat vreodata cine a inventat luptele greco-romane? Cine a adus in fata pentru prima data aceasta tehnica de lupta? Ei bine, haideti sa aflam inpreuna cine este inventatorul luptelor greco-romane si unde au aparut acestea pentru prima data.

Luptele greco-romane sunt un sport de contact ce implica tehnici de prindere precum tintuiri, aruncari si doborari, blocarea articulatiilor si alte metode de prindere. O partida de lupte este o competitie fizica intre doi (sau ocazional mai multi) concurenti sau parteneri de antrenament, care incearca sa castige si sa isi pastreze o pozitie superioara. Cei doi sunt punctati dupa performantele din doua runde de cate trei minute fiecare, dar meciul se poate termina si mai repede printr-o doborare. Acest stil de lupta interzice prinderile mai jos de talie, aceasta fiind diferenta majora fata de luptele libere. Aceasta restrictie obliga luptatorul sa foloseasca numai aruncari, fara a folosi tehnici de piedica, pentru a-si pune adversarul la pamant si nu se poate prinde de piciorul rivalului pentru a evita aruncarile.

Istoria luptelor greco-romane

Numele “greco-romane” a fost aplicat stilului de lupta ca un mod de a arata similaritatea cu stilul de lupta descoperit la civilizatiile antice care incojurau Marea Mediterana si in special la Jocurile Olimpice grecesti. S-a speculat ca multe stiluri de lupte folclorice s-ar fi desprins din luptele greco-romane.

Conform Federatiei Internationale ale Stilurilor de Lupta Asociate luptele greco-romane ar fi fost dezvoltate pentru prima data de catre un soldat napoleonic pe nume Jean Exbrayat. Acesta a prezentat stilul de lupta pe la targuri, iar in anul 1848 a stabilit regula ce interzice prinderi mai jos de talie. Cunoscut si sub denumirea de “lupte franceze” stilul de lupte s-a dezvoltat in intreaga Europa si a devenit un sport popular.

Luptatorul italian Basilio Bartoletti este cel care a venit cu denumirea de “greco-romane” pentru sportul care isi demonstreaza interesul in “valorile antice”. Multi altii din secolele XVIII si XIX au cautat sa adauge noi valori practicilor lor contemporane prin gasirea unor conexiuni cu partile antice. Lucrarea din secolul XVIII, “Gimnastica pentru tineret” de Johann Friedrich Guts Muths, a descris o forma de lupte pentru scolari denumita “orthopale” (cuvant folosit de Platon pentru a descrie partea in picioare a luptelor) care nu mentiona vreo prindere a partilor de jos ale corpului.

Cu toate ca in Marea Britanie luptele libere au fost preferate in detrimentul celor greco-romane, in secolul al XIX-lea, pe continent majoritatea capitalelor gazduiau campionate internationale de lupte greco-romane cu premii in bani oferite castigatorilor. Spre exemplu, Tarul Rusiei a platit 500 de franci luptatorilor pentru a se antrena si pentru a participa in turneul sau, turneu care avea un premiu de 5000 de franci pentru castigatorul locului I.

Luptele greco-romane au devenit rapid foarte populare in Europa, iar in anul 1896 a fost primul stil de lupta devenit sport olimpic la Jocurile Olimpice moderne care au avut loc la Atena. De atunci luptele au fost prezente la Olimpiade cu exceptia Jocurilor Olimpice de la Paris din 1900 si a Jocurilor Olimpice de la St. Louis din 1904, cand luptele libere au aparut ca sport olimpic.

Probabil cel mai cunoscut luptator al secolului XIX a fost Georg Hackenschmidt, nascut in Dorpat, Imperiul Rus, cunoscut sub apelativul “Leul Rus”. In anul 1898, la varsta de 21 de ani si dupa o perioada de antrenament de numai 15 luni, Hackenschmidt l-a infrant pe experimentatul Paul Pons intr-un meci disputat in St.Petersburg. In 1900 a castigat turnee profesioniste in Moscova si St.Petersburg si o serie de turnee internationale. Dupa ce l-a infrant pe Tom Jenkins din SUA atat la lupte greco-romane, cat si la lupte libere, Hackenschmidt s-a axat in special pe lupte libere pentru a putea lupta impotriva concurentilor din Anglia, Australia si SUA. Dupa ce a obtinut mai bine de 2000 de victorii la stilurile greco-romane si libere, “Leul Rus” s-a retras si a activat ca si consilier de educatie fizica in Camera Lorzilor.

La competitile olimpice, tari precum fosta Uniune Sovietica, Bulgaria, Turcia, Coreea de Sud, Romania, Japonia, Suedia sau Finlanda au avut mare succes. Carl Westergren din Suedia a fost primul participant care a castigat trei medalii de aur la Jocurile Olimpice in anii 1920, 1924 si 1932, iar Alexander Karelin a repetat aceasta performanta odata cu medaliile obtinute in anii 1988, 1992 si 1996.

Potrivit Federatiei Internationale ale Stilurilor de Lupta Asociate, luptele greco-romane sunt una din cele sase forme de lupte competitive de amatori practicate in zilele noastre. In februarie 2013, Comitetul Olimpic International a votat excluderea luptelor libere si a celor greco-romane din grila Jocurilor Olimpice din 2020, dar au fost nominalizate pentru a fi luate in considerare pentru reincludere. In luna septembrie a anului 2013, la cea de-a 125-a Sesiune a Comitetului Olimpic International, luptele au fost alese ca sport aditional.

Acum ati aflat cine a inventat luptele greco-romane si care este istoria acestui sport. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.