Cine a inventat baletul ?

Pentru cei care se intreaba cine a inventat baletul, raspunsul nu este foarte clar. Pe scurt baletul, nu a fost inventat de catre o singura persoana, baletul a evoluat pe o perioada lunga de timp (secole) la forma de arta la care este astazi.

Baletul este un tip de dans de performanta care isi are originea in Epoca Renascentista. Este o forma tehnica de dans care se are propriul vocabular bazat pe terminologia franceza. A fost extrem de influent pe glob si a definit tehnicile de baza folosite in multe alte genuri de dans. Baletul necesita ani de antrenament si perfectionare si multa repetitie pentru a pastra compententele.

Cuvantul “balet” provine din limba franceza si a fost imprumutat de englezi in jurul anului 1630. Cuvantul francez isi are, la randul sau, originile din cuvantul italian “balletto”, diminutiv al cuvantului “ballo (dans)”. Acesta prvine din latinescul “ballo, ballare” care inseamna “a dansa”, care, la randu-i, provine din limba greaca din cuvantul “ballizo” care inseamna “a dansa, a sari”.

Istoria baletului a inceput in Renascentismul Italian, in secolele XV-XVI. S-a extins rapid pana la curtile frantuzesti ale Catherinei de Medici unde a fost dezvoltat mai departe. Crearea baletului clasic asa cum este cunoscut astazi s-a produs sub Louis al XIV-lea, care in tineretile sale a fost un dansator pasionat jucand in spectacole de balet puse in scena de Pierre Beauchamp si Jean-Baptiste Lully. In anul 1661, Louis a fondat “Academie Royale de Danse (Academia Regala de Dans)” aceasta fiind insarcinata cu stabilirea standardelor pentru arta dansului si certificarea instructorilor de dans. In 1672, dupa retragerea sa de pe scena, Louis al XIV-lea l-a numit pe Lully director al Academiei Regale de Muzica (Opera din Paris) unde a luat fiinta prima companie profresionista de balet, Baletul Operei din Paris. Aceste origini se reflecta in predominanta vocabularului de balet in limba franceza.

Spectacolele de balet timpurii au precedat inventia avanscenei si erau prezentate in camere mari cu audienta asezata pe nivele sau galerii pe trei parti ale scenei. Dansatorii nu erau, in comparatie cu standardele de azi, foarte talentati din punct de vedere tehnic, accentul nu a fost pus pe coregrafie si tehnica, ci mai degraba cu privire la efectuarea miscarilor pentru a incanta publicul (desi regele era, in general, cel mai important membru al audientei).

In ciuda marilor reforme ale lui Jean-Georges Noverre din secolul al XVIII-lea, baletul a intrat in declin in Franta dupa anul 1830, dar a continuat in Danemarca, Italia si Rusia. Baletul a devenit, in cele din urma, o tehnica artistica disciplinata, asa cum suntem familiarizati cu el astazi. Guvernul din Rusia a inceput sa urmareasca cu strictete nu numai spectacolele din tara, dar si modul in care toate scolile din Rusia (nu doar cele de balet) isi educau elevii.

A fost reintrodus in Europa Vestica in ajunul Primului Razboi Mondial de catre compania ruseasca, “Ballets Russes” a lui Sergei Diaghilev, care a influentat ulterior baletul din intreaga lume. Compania lui Diaghilev a devenit o destinatie pentru multi dansatori rusi care au fugit de foametea si problemele care au urmat dupa Revolutia Bolsevica. Acesti dansatori au readus la locul de origini multe inovatii coregrafice si stilistice care au inflorit sub conducerea tarilor.

In secolul al XX-lea baletul a avut o influenta puternica asupra unui concept mai larg a dansului de concert. Spre exemplu, in SUA, coregraful George Balanchine a dezvoltat ceea ce astazi se numeste baletul neoclasic. Alte dezvoltari ulterioare includ baletul contemporan si baletul post-structural, vazut in munca lui William Forsythe in Germania. In acelasi secol XX, baletul a luat o cotitura ajungand de la baletul clasic la introducerea dansului modern, conducand la noi miscari moderniste.

Spectacolele de balet sunt realizate si interpretate doar de artisti antrenati. Multe piese de balet sunt interpretate cu acompaniament de muzica clasica, sunt teatrale si folosesc costume si decoruri elaborate, desi exista si exceptii de la aceste reguli, precum realizarile lui George Balanchine.

Una din cele mai cunoscute piese de balet puse in scena este “Spargatorul de Nuci”, un spectacol in doua acte a carui coregrafie a fost initial realizata de Marius Petipa si Lev Ivanov, pe muzica compozitorului Pyotr Ilych Tchaikovsky.

Desi nu exista o singura persoana caruia i se poate acorda onoarea de a fi cel care a inventat baletul, este clar ca forma de arta are o istorie lunga, care a facut baletul in ceea ce este astazi. Fiecare etapa de dezvoltare, de la primele spectacole improvizate in instantele italiene si franceze pentru supravegherea stricta a autoritatilor guvernamentale asupra scoli de balet din Rusia, toate aceste elemente au adus baletul la performanta si forma de astazi.

Acum ati aflat cine a inventat baletul si care este istoria acestei forme de artta. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.