Cine a inventat metroul?

Metroul

Metroul sau tranzitul rapid este un tip de transport public de mare capacitate in general gasit in zonele urbane. Spre deosebire de autobuze sau tramvaie, sistemele metroului sunt cai ferate electrice care opereaza pe un drum cu prioritate exclusivist, ce nu poate fi accesat de pietoni sau de alte vehicule si este separat prin tunele sau prin cai ferate suspendate.

Tranzitul rapid este folosit in orase si zone metropolitane aglomerate pentru a transporta un numar mare de persoane adesea pe distante scurte si la frecvente mari. Numarul de sisteme de metrou variaza de la un oras la altul, fiecare avand strategii de transport diferite.

Istoria metroului

Deschiderea caii ferate subterane din Londra “Metropolitan Railway” din anul 1863 a marcat inceputurile metroului. Acum parte din “London Underground (Metroul Londonez)”, acest tip de transport public a avut de suferit la inceput – era actionat de locomotive pe abur. Fumul a cauzat discomfort pentru pasageri in tunele, astfel limitand popularitatea acestei modalitati de transport. Intre anii 1863 si 1890 au existat diferite propuneri pentru a construi cai ferate pneumatice sau actionate de cabluri pentru a combate problema fumului, dar nici una nu a fost de succes.

Tractiunea electrica era mult mai eficienta, mai rapida si mai curata decat aburul, astfel ca a devenit alegerea cea mai potrivita pentru metrourile din tunele si s-a dovedit a fi o metoda superioara pentru serviciile cailor ferate suspendate. In anul 1890 s-a deschis prima cale ferata de metrou electrica, “City & South London Railway”, aceasta fiind sub pamant in intregime.

Tehnologia s-a extins rapid si in alte orase din Europa si din SUA, cateva dintre caile ferate fiind convertite de la tractiunea pe abur la cea electrica. Budapesta din Ungaria, Glasgow din Scotia Chicago si New York din SUA, toate au ales sa converteasca sau sa proiecteze si sa construiasca servicii de metrou electrice. In anul 1940 existau 19 sisteme de metrou, iar in 1984 au ajuns la 66. Orase precum Oslo si Marseille au deschis sisteme extensive de metrou in anii 1960, iar in Asia de Sud-Est si in America Latina au fost introduse numeroase sisteme noi.

Progresele in tehnologie au permis noi servicii automate. Au evoluat solutii hibride, precum tren-tramvai sau premetrou, care incorporeaza unele caracteristici ale sistemelor de tranzit rapid. Ca raspuns la costuri, la considerentele in tehnologie si la provocarile topologice, unele orase din lume au optat la constructia sistemelor de tramvai.

Cel mai mare sistem de tranzit rapid din lume dupa lungimea sinelor (1355 km) si dupa numarul de statii (468 de statii) este “New York City Subway”. Dupa lungimea rutei de pasageri, cel mai lung metrou din lume este “Shanghai Metro”. Orasele cu cele mai aglomerate sisteme de metrou din lume sunt Tokyo, Seoul, Moscova, Beijing si Shanghai.

Prima propunere pentru un sistem de metrou in Bucuresti a fost facuta la inceputul secolului XX de catre inginerii Dimitrie Leonida si Elie Radu. Cele mai vechi planuri pentru metroul din Bucuresti au fost realizate la sfarsitul anilor 1930, odata cu realizarea planurilor generale pentru modernizarea urbana a orasului, dar izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial urmat de perioade de tensiuni politice si culminand cu instalarea comunismului, a pus capat acestor planuri. In anul 1970 sistemul de transport public nu mai era adecvat din pricina dezvoltarii urbane prea rapide, desi sistemul era al patrulea sistem major din Europa. A fost intrunita o comisie, iar concluzia a dus la necesitatea unui sistem de tranzit subteran care a devenit ulterior Metroul Bucuresti. Constructia noului sistem de metrou a inceput pe 20 septembrie 1975, dar reteaua nu a fost construita in acelasi stil ca celelalte sisteme Est-Europene. In primul rand, design-ul statiilor era simplist, fara prea multe aditii, surse de lumina ciudate sau decoratiuni excesive, functia principala a statiilor fiind viteza de tranzit si pacticabilitatea. In al doilea rand, garniturile au fost toate construite in Romania si nu au urmat stilul de constructie Est-European. Prima linie de metrou in Bucuresti, M1, a fost inaugurata pe data de 16 noiembrie 1979, avand o lungime de 8.1 km si cu 6 statii.

Marile orase ale lumii continua sa-si extinda si sa construiasca noi sisteme de metrou, iar orasele care incep sa se extinda incep sa proiecteze noile sisteme de tranzit rapid avand siguranta ca investitia pe care o vor face va fi benefica pentru persoanele aflate in aceste orase.

Acum ati aflat cine a inventat metroul si unde a aparut prima data un astfel de sistem de transport public. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.