Cine a inventat aerogelul?

Aerogelul

O tehnologie moderna cu un potential nelimitat. Un material extrem de usor si totusi, extrem de puternic. Aerogelul este un nou material care ar putea schimba lumea tehnologiei si care deja este folosit in cateva domenii. Dar intrebarea este cine a inventat aerogelul? Ei bine, inventatorul aerogelului si povestea din spatele acestei inventii le vom descoperi impreuna.

Aerogelul este un material sintetic poros ultrausor derivat dintr-un gel, in care componentul lichid al gelului a fost inlocuit cu un gaz. Rezultatul este un solid cu o densitate extrem de scazuta. Aerogelul, fiind parte a unei clase speciale de materiale, are si proprietati speciale precum porozitatea si omogenitatea ridicata, suprafata specifica foarte mare, densitatea extrem de scazuta si un volum al porilor foarte mare.

De-a lungul timpului, aerogelul a primit foarte multe nume printre ele “fum inghetat”, “fum solid”, “aer solid” sau “fum albastru” datorita naturii sale translucente si modului in care se propaga lumina prin material.

Aerogelul a fost descoperit de catre chimistul american Steven S. Kistler, in anul 1931. Acesta a preparat un hidrogel de SiO2 utilizand reactia dintre silicatul de sodiu si acidul clorhidric. Din hidrogelul obtinut a eliminat ionii de clor si de sodiu si a inlocuit apa din porii gelului cu etanol printr-un proces de deshidratare foarte lent. Alcogelul de SiO2 obtinut ulterior l-a adus la o temperatura si presiune necesara pentru ca etanolul lichid sa ajunga in conditii supracritice, astfel etanolul a inceput sa se comporte ca un gaz. Dupa eliminarea etanolului gazos din porii materialului, Kistler a obtinut o structura cu o densitate extrem de mica, numit aerogel.

Metoda lui Kistler de preparare a aerogelului era prea dificila, iar proprietatile speciale ale acestuia fiind inca necunoscute, cercetarile in acest domeniu au fost neglijate pentru aproximativ trei decenii. Descoperirea unei noi metode de obtinere a gelurilor de SiO2, in anii 1960, a readus aerogelul in atentia comunitatii stiintifice.

Prima aplicatie a aerogelului a fost in domeniul detectoarelor folosite in fizica energiilor inalte. Cei de la NASA folosesc aerogelul pentru izolarea termica a costumelor astronautilor. Datorita conductivitatii termale foarte reduse, un strat de 18 mm de aerogel asigura protectia impotriva frigului la temperaturi de pana la 150 de grade Celsius. Aerogelul este capabil sa atraga materiale grele precum mercur, plumb, cadmiu sau sulf, astfel poate fi folosit pentru a evita catastrofele ecologice cum sunt deversarile accidentale de produse petroliere in apele marilor si oceanelor. Deoarece poate absorbi complet radiatiile infrarosii, aerogelul va permite constructia unor cladiri sau incinte care vor permite accesul luminii solare in interior, dar nu va tolera schimbarile termice. Este un material extraordinar, ce poate salva vieti, pentru ca un strat de numai 8 mm poate asigura protectia in fata unei explozii a unui kilogram de dinamita si a unui soc termic ce degaja o caldura de peste 1000 de grade Celsius.

Specialistii considera ca aerogelul are un potential aproape nelimitat, fiind de parere ca se vor gasi aplicatii in majoritatea domeniilor si activitatilor umane. Un foarte bun izolator termic, un material de protectie, un material ce poate absorbi metale grele, un bun conductor de electricitate si capabil sa inmagazineze energia solara asemenea celulelor fotovoltaice.

Toate aceste calitati ne face sa intelegem de ce aerogelul este vazut de chimisti si ingineri ca un material al viitorului, o tehnologie moderna ce deja a inceput sa castige tot mai mult teren.

Acum ati aflat cine a inventat aerogelul si ce imbunatatiri poate aduce aceasta inventie pentru lumea moderna. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.