Cine a inventat muzica?

Muzica

Arta in cea mai frumoasa si mai expresiva forma a ei este reprezentata prin muzica. Orice om se regaseste in muzica si intra intr-o stare de euforie atunci cand asculta o melodie preferata. Dar v-ati intrebat vreodata cine a inventat muzica? Ei bine, haideti sa aflam impreuna cine este inventatorul muzicii si cum a evoluat muzica de-a lungul anilor.

Muzica este o arta a carui mediu este sunetul. Elementele sale comune sunt frecventa (care guverneaza melodia si armonia), ritmul (si conceptele asociate tempoul, masura si articulatia), dinamica si calitatile sonice ale timbrului si textului.

Istoria muzicii trece prin mai multe ere muzicale, incepand din Preistorie si ajungand la muzica contemporana, avand o evolutie foarte interesanta cu aparitii continue de noi instrumente si genuri muzicale.

Muzica preistorica, mai cunoscuta sub numele de muzica primitiva, este numele pentru intreaga muzica produsa in culturile preliterate (preistorie), avand inceputurile in istoria geologica foarte tarzie. Originea muzicii nu este cunoscuta dupa cum arata inregistrarile istoriei. Totusi, este mai probabil sa facem referire la muzica preistorica noneuropeana, in special cea care inca mai supraviestuieste: cea folclorica, indigena sau traditionala. Unii sugereaza ca originea muzicii sta probabil in imitarea sunetelor si ritmurilor naturale. Muzica umana poate reda acest fenomen folosind sabloane, repetitii si tonalitati. Chiar si in zilele noastre unele culturi continua sa reproduca sunetele naturale.

Este probabil ca primul instrument muzical sa fie chiar vocea umana, care poate produce o gama larga de sunete, de la cantat, murmurat si fluierat pana la pocnit, tusit si cascat. In 2008 arheologii au descoperit un flaut din os in pestera Hohle Fels de langa Ulm, Germania. Flautul cu cinci gauri avea un mustiuc in forma de V si era realizat dintr-un os din aripa unui vultur. Cele mai vechi tuburi de lemn cunoscut a fost descoperit in Greystones, Irlanda in anul 2004, un grup de sase flauturi fara gauri, conice la un capat, cu lungimi cuprinse intre 30 si 50 cm, care probabil au fost legate intre ele.

Se considera ca Preistoria s-a incheiat odata cu aparitia scrisului si, odata cu aceasta, dezvoltarea muzicii. Muzica antica este numele care l-a primit muzica dupa cea preistorica. Cel mai vechi “cantec” cunoscut a fost scris in cuneiforma, dateaza de aproximativ 4000 de ani si a fost gasit in Ugarit. A fost descifrat de catre Prof. Anne Draffkorn Kilmer de la Universitatea Berkeley din California si s-a demonstrat ca este compus in armonii de treimi. Cel mai vechi exemplu a unei compozitii muzicale, care inca mai supravietuieste, inclusiv cu notatii muzicale, este Epitaful Seikilos.

Conform Dictionarului Biblica al lui Easton, Jubal a fost numit de Biblie ca inventatorul instrumentelor muzicale. Evreii s-au iplicat foarte mult in cultivarea muzicala, istoria si literatura acestora ofera dovezi din abundenta despre acest lucru. Perioada de Aur a muzicii si a poeziei ebraice a fost perioada lui Samuel, David si Solomon. Pentru prima data muzica a fost invatata sistematic, fiind o parte esentiala de pregatire in scolile profetilor. Au inceput sa apara o clasa de cantareti profesionisti. Templul lui Solomon a fost o mareata scoala de muzica, sub conducerea acestuia formandu-se trupe de cantareti pregatiti si intrumentisti care erau constant angajati.

Muzica timpurie este muzica traditiei europene clasice dupa caderea Imperiului Roman, in 476 d.Hr., pana la sfarsitul Perioadei Baroce de la mijlocul secolului XVIII. Muzica din acest enorm interval de timp a fost extrem de diversificata, cuprinzand multiple traditii culturale intr-o larga zona geografica, multe din grupurile culturale, din care s-a dezvoltat deja Europa Medievala, au avut traditii muzicale despre care se cunosc foarte putine. Ceea ce a unificat aceste culturi in Evul Mediu a fos Biserica Romano-Catolica, iar muzica a servit drept un punct de concentrare pentru dezvoltarea muzicala pentru primii 1000 de ani ai acestei perioade.

In timp ce viata muzicala era cu siguranta foarte bogata la inceputul Evului Mediu, dupa cum atesta reprezentarile artistice ale instrumentelor, scrierilor despre muzica si alte inregistrari, singurul repertoriu muzical ce dateaza dinainte de anul 800, care a supravietuit pana in zilele noastre, este muzica liturgica canto-piano a Bisericii Romano-Catolice, din care mare parte este numita psalmul gregorian Papa Gregorian I, care a dat numele acestui repertoriu muzical fiind si compozitorul acestuia. Papa Gregorian I este adesea considerat ca fiind initiatorul portiunii muzicale a Liturghiei in forma ei prezenta, desi sursele ofera detalii despre contributia sa datand cu mai mult de 100 de ani de la moartea sa. Multi savanti considera ca reputatia sa a fost exagerata de legenda. Majoritatea repertoriului psalmic a fost compus de anonimi in secolele dintre perioadele lui Gregorian si Charlemagne.

In secolul al IX-lea au avut loc mai multe evenimente importante. In primul rand a fost efortul sustinut al Bisericii pentru a unifica traditiile cantarilor psalmice si suprimarea multora dintre ele in favoarea Liturghiei Gregoriene. In al doilea rand, cea mai veche muzica polifonica a fost cantata, o forma paralela de cantat numita organum. Un al treilea eveniment si cu o semnificatie foarte mare pentru istoria muzicii a fost reinventarea notatiei dupa o intrerupere de aproape 500 de ani.

Inceputul Renasterii in muzica nu a fost marcat foarte exact de inceputul Renasterii in alte arte si, spre deosebire de alte arte, nu a inceput in Italia, ci in nordul Europei, mai exact in nordul Frantei, in Olanda si Belgia. Stilul compozitorilor burgunzi, asa cum era cunoscuta prima generatie ai Scolii Olandeze, a fost intr-o prima faza impotriva complexitatii excesive si stilului manierat al secolului XIV “Ars Subilitor”, continea o melodicitate clara si o polifonie echilibrata in toate vocile. Cei mai faimosi compozitori ai Scolii Burgunde la mijlocul secolului XV au fost Guillaume Dufay, Gilles Binchois si Antoine Busnois.

Muzica intsrumentala a devenit predominanta in Perioada Baroca si multe forme muzicale majore au fost definite. Contrapunctul a fost una din fortele majore in muzica instrumentala si vocala a perioadei. Desi o traditie muzicala religioasa puternica a continuat, muzica seculara a iesit in evidenta cu devoltarea sonatei, concertului si concerto grosso.

Marea parte a muzicii baroce a prezentat un “basso continuo” ce consta dintr-o clapa, fie clavecin fie orga si un instrument de bas precum o viola “da gamba” sau un fagot. Cei trei compozitori nemaipomeniti ai acelei perioade sunt Johann Sebastian Bach, George Frederic Handel si Antonio Vivaldi, dar au exista foarte multi compozitori activi in Perioada Baroca, unii cu un impact imens.

Muzica Clasicismului este caracterizata de textura homofonica sau de o melodie evidenta cu acompaniament. Aceste noi melodii tindeau sa fie asemanatoare vocilor, permitand compozitorilor sa inlocuiasca intr-adevar cantaretul si sa se axeze pe muzica. Muzica instrumentala a inlocuit rapid opera si alte forme cantate (precum oratorio) si a devenit preferata audientei si simbolul marilor compozitii. Totusi, opera nu a disparut, in timpul Clasicismului majoritatea compozitorilor incepand sa produca piese de opera pentru publicul larg in limbile native.

Inceputul Clasicismului a fost inaugurat de Scoala din Manheim, care a format compozitori precum Johann Stamitz, Franz Xaver Richter, Carl Stamitz si Chirstian Cannabich. A exercitat o influenta profunda asupra lui Joseph Haydn si, prin acesta, asupra intregii muzici europene ulterioare. Wolfgang Amadeus Mozart a fost personajul central al acestei perioade, iar fenomenul si impactul variat in toate genurile definesc perceptia noastra despre Clasicism. Ludwig van Beethoven si Franz Schubert au fost compozitori de tranzitie care au condus spre Romantism prin extinderea genurilor existente, a formelor si chiar a functiilor muzicii.

In Romantism muzica a devenit mult mai expresiva si emotionala, extinzandu-se pana a cuprins literatura, arta si filozofia. Compozitori cunoscuti ai inceputului Romantismului sunt Schumann, Chopin, Mendelssohn, Bellini si Berlioz. Sfarsitul secolului al XIX-lea a vazut o expansiune dramatica in marimea orchestrei si in rolul concertului ca o parte a societatii urbane. In a doua jumatate a secolului printre cei mai cunoscuti compozitori enumeram pe: Johann Strauss II, Brams, Liszt, Tchaikovsky, Verdi si Wagner. Intre anii 1890 si 1910, un al treilea val de compozitori inclusiv Dvorak, Mahler, Richard Strauss, Puccini si Sibelius au realizat, pe baza lucrarilor succesorilor compozitori Romantici, lucrari muzicale mai complexe si mai lungi.

Secolul XX a fost martorul unei revolutii in ascultarea muzicii, radioul castigand popularitate in intreaga lume, iar noile metode media si tehnologii au fost dezvoltate pentru a inregistra, capta, reproduce si distribui muzica. Performantele muzicale au crescut vizual odata cu transmiterea si inregistrarea videoclipurilor muzicale si a concertelor. Muzica de diferite genuri a devenit portabila, iar castile permiteau oamenilor sa stea unul langa altul si sa asculte fiecare diferite reprezentatii muzicale.

Muzica secolului XX a adus o noua libertate si o larga experimentare cu noile stiluri muzicale si forme care provocau regulile acceptate ale acelei perioade. Inventarea amplificarii muzicale si a instrumentelor electronice, in special a sintetizatorului, la mijlocul secolului XX, a revolutionat muzica populara si a accelerat dezvoltarea noilor forme de muzica.

Daca nu era muzica, nu exista dansul, deci o forma de arta s-a creat pe baza alteia. Muzica a devenit atat de populara in zilele noastre incat peste tot pe unde mergem nu exista sa nu auzim o melodie de la radio, calculator, mp3 player sau smartphone si, de ce nu, poate ca o fredonam chiar noi.

Acum ati aflat cine a inventat muzica si cat de mult a evoluat de-a lungul anilor. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.