Cine a inventat chibritul?

Chibrite

V-ati intrebat vreodata cine a inventat chibritul? Cine a inventat un obiect atat de mic, de simplu si totusi atat de util? Ei bine, haideti sa aflam impreuna cine este inventatorul chibritului si cum a fost inventat acesta.

Chibritul este o unealta de pornire a focului. Este realizat dintr-un betisor de lemn si la un capat este invelit cu un material care poate fi aprins prin frecarea chibritului pe o suprafata corespunzatoare. Invelisul din capatul chibritului consta dintr-o pasta pe baza de clorat de potasiu. Chibriturile de lemn sunt impachetate intr-o cutie de mici dimensiuni (cutie de chibrituri), iar pe o parte a cutiei exista o suprafata de frecare realizata dintr-o pasta pe baza de fosfor rosu. Suprafata de frecare se foloseste pentru a aprinde chibritul, acesta aprinzandu-se instant din pricina caldurii generate prin frecare.

Istoria chibritului incepe in China anului 577, cand s-a inventat un predecesor al acestuia. O nota din textul “Cho Keng Lu”, scris in 1366, descrie aceste chibrituri realizate din betisoare de lemn de pin imbibate impregnate in sulf. In secolul XIII, fabricarea chibritului a luat amploare si a fost foarte bine vandut in zona Hangzhou. Textul “Wu Lin Chiu Shih”, scris in 1270, subliniaza faptul ca aceste chibrituri erau foarte populare in acea perioada ce coincide cu vizita lui Marco Polo.

Inainte de aparitia chibritului, focul se realiza prin concentrarea soarelui pe iasca cu ajutorul unei lentile, o metoda care putea fi folosita numai in zile insorite si prin aprinderea iascai cu scantei produse prin lovirea silexului de otel.

In anul 1669, alchimistul Henning Brand a descoperit fosfosrul alb, iar in 1786, chimistul francez Berthollet a descoperit cloratul de potasiu.

O forma a chibritului modern a fost inventata de francezul Jean Chancel, asistentul chimistului Louis Jacques Thenard. Amestecul inflamabil inventat de francez continea clorat de potasiu, sulf, zahar si cauciuc, iar aprinderea chibriutului se realiza prin scufundarea acestuia intr-un recipient de azbest care continea acid sulfuric. Desi ofereau o alternativa la aprinderea focului, chibriturile prezentau doua probleme serioase: manipularea recipientului de azbest era dificila si periculoasa si exista posibilitatea producerii unei explozii din pricina dioxidului de clor ce lua nastere din reactie. Cu toate acestea, chibritul cu aprindere chimica a reprezentat un succes si a inceput sa fie produs la scara industriala in anul 1812 si a iesit din productie in 1845.

Primul chibrit de succes cu aprindere prin frecare a fost inventat de chimistul englez John Walker. Acesta a preluat ideile savantului Robert Boyle din 1680, privind utilizarea fosforului si a sulfului si a realizat un amestec de sulfura de antimoniu, clorat de potasiu, cauciuc si amidon, care se aprindea usor pe o suprafata rugoasa. Walker a inceput comercializarea chibriturilor in cutii in anul 1827.

In anul 1829, Sir Isaac Holden a inventat o versiune mai buna a chibritului lui Walker, dar nu l-a patentat inventia. In schimb, Samuel Jones, un chimist din Londra, a brevetat o versiune de chibrit Holden, denumit chibrit “lucifer”. Chibriturile avea diferite probleme: aveau o reactie violenta la aprindere, aveau miros neplacut, scoteau fum si aveau o flacara inconstanta.

In 1835 s-a inventat primul chibrit cu fosfor, o aschie simpla de lemn cu o bucatica de fosfor alb in varf. Fosforul alb este un element toxic, iar chibriturile se aprindeau de la sine cand erau scoase din apa la aer, motiv pentru care erau greu de folosit.

In aceasi perioada, inventatorul maghiar Janos Irinyi s-a inspirat din experientele profesorului austriac Meissner si a inventat un chibrit cu fosfor si dioxid de carbon ce nu se aprindea in aer, iar in anul 1840 incepe productia acestuia. In 1851, germanul Schrotter a obtinut un patent de fabricare al fosforului rosu, pe care l-a descoperit inca din 1845. Fosforul rosu nu este toxic si nu se aprinde in aer, astfel fosforul alb a fost inlocuit cu cel rosu.

In zilele noastre, chibritul este foarte popular si, cu siguranta, cu totii il avem in casele noastre. Acum ati aflat cine a inventat chibritul si cum a fost inventat acesta. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.